Itinerarii geoturistice in Carpati, sectiune unde puteti vedea itinerarii care au obiective geoturistice, dar puteti introduce itinerarii facute de voi. Sint multe locuri in Romania nestiute de publicul larg, dar care au o frumusete de nedescris. Geoturism.ro le va promova si cu ajutorul vostru, iubitorii de natura.
Adauga un itinerar geoturistic
Autor:Dinu Boghez
Localitatea:Ramnicu Valcea
Adaugat la:2008-07-31
ZI DE TOAMNA
Muntii:Fagaras
Descriere:Moto: Suflet si grai, / vatra de trai,
daru-l ce-l dai, / mandra ce ai,
Praguri de rai. / Lucian Blaga
Fragmentul de traseu, a avut ca baza de plecare transfagarasanul pana la valea Budei si mai departe la stana din Podul Giurgiului si valea Orzanelei.
A fost in toamna tarzie din acest an, cand spearm intr-o vreme frumoasa, care sa ne ofere imaginile unui Fagaras cu cer senin si caldura molcoma a anotimpului pe care-l traversam. Urcasem valea Budei, pe o vreme numai buna de munte. Cu nori calatori pe cerul albastru, iar noaptea cu lumina lunii revarsandu-se peste stana de la Podul Giurgiului, facandu-ne sa nu ne pese nici de scandura tare pe care dormeam, nici de racoarea care se lasa peste noi. Numai ca a doua zi dis-de-dimineata, valuri de ceata au cuprins crestele si un vant napraznic batea din toate partile. Urcusul prin caldarea Orzanelelor, imediat ce am parasit paraul cu acelasi nume, a devenit foarte dificil, vantoasa rasucindu-ne de ori cate ori vroia, inghetandu-ne mainile si fetele. Cum am ajuns in creasta, inn Saua Orzanelei, la 2305m, cum am urcat panta dura a Vistei Mari la 2527m, trecand fara sa ne uitam la ramificatia catre varful Moldoveanului si mai ales cum am coborit in Portita Vistei, la refugiu, cu vantul urland pe langa noi, ba dinspre caldarile nordice, ba dinspre cele sudice, ramine o amintire greu de uitat. In interiorul cubuletului micut al refugiului, in care vantul nu mai avea putere, dar ii auzeam loviturile de berbec infuriat izbindu-se in pereti, se mai adapostisera doi calatori si ei in cautarea zilelor frumoase de toamna. De bine de rau, am intocmit un piculet de foc, cu lemne aduse de la bordeiul de mioare de sub refugiu - noroc cu ciobanii grijulii, ce lasasera lemne crapate, parca anume pentru noi -, ne-am preparat ceva mancare, am mai palavragit cu tovarasii nostri intamplatori, desigu despre muntii pe care/i strabatusem fiecare, pana catre seara, cand infrigurati ne-am bagat in sacii de dormit, asteptand minunea inseninarii cerului de peste noapte.
Nu stiu cat sa fi fost ora, stiu doar ca afara vantul a cazut dintr-odata si prin feerestruica din usa, am zarit o stea sclipind pe cerul intunecat. Afara lumina caziua, chiar daca luna se indrepta catre ultimul patrar. Conturul intuneecat al coamei inalte Vistea-Moldoveanu, lacul triunghiular, pata chiar neagra sub aceasta si mai ales luminile sclipitoare ale orasului Victoria, au fost imaginile vazute la repezeala buimacelii unui somn intreript si plin de sperante pentru a douazi. Scularea, daca se poate vorbi de asa ceva, ne-a redat speranta unui timp minunat. Cerul albastru, fara pic de nor, caci coborisera sub noi, undeva la cota 1800-1900, ne-a oferit spectacolul maret al marii de ceturi involburate. De spalat nu prea putea fi vorba, in criza de apa de la refugiu, dar echipati la repezeala, am plecat grabiti pe pantele Vistei, peste pamantul inghetat bocna si peste pietrele deabia poleite cu intaia pojghita a inghetului. Cazuse asadar, prima bruma din toamna asta. Urcam poteca priporoasa spre Vistea, unde deabia ne permitem ragazul unei scurte priviri spre caldarile nordice si muchiile semete ce le dominau. In special cea a Vistei, mi-a trezit amintirea unei intamplari ce putea sa se sfarseasca rau, atunci cand ajunsi in Spintecatura, sub peretele Ucisoarei, un coleg de drumetie mai imprudent, a aluncat vijelios pe panta dura de zapada, pe care o stiam ca rezista toata vara. Si nu s-a mai oprit decat jos, pe petice de iarba, dupa ce si-a zdruncinat bietul fundulet, peste pietre nu tocmai comode si care din fericire, l-au facut sa calatoreasca la intoarcere, in masina, mai mult pe-o rana. Apucam repede pe cararuia din coama Vistei, acolo unde firisoarele de iarba erau transformate de gerul de peste noapte, in micute pastai cristaline. Pamantul se inmoaie cu repeziciune sub razele soarelui binisor peste creste si cand ajungem pe platoul varfului, doar crucea inaltata pe el, pastra dantela sculpturilor de apa inghetate peste noapte. Catre pantele inca inca umbrite ale varfului Rosu -2419m -, puncte miscatoare ne atrag privirile. O turma veritabila, de nu mai putin de 24 capre negre, cu blana pregatita de iarna, pasc linistite. Cu nesatul crestelor nesfarsite intiparit mai ales in suflete, coborim repede la refugiu, unde ne asteapta rucsacii si mai apoi drumul pe creasta muntilor. Plecam din Portita Vistei si dupa ce depasim dupa ce depsim primele pante, spectacolul caldarilor Vaii rele, cu treptele de piatra incremenite in valuri, cu lacul mare sclipind incretit de de adieri de vant si celelate ochiuri de apa ascunse printre falduri stancoase, nu ne mai satura, privind de pe plaiul inierbat, incalzit la soare. Si spectacolul continua, cu recitalul a doua turme de capre negre, cu iezii si tapii pazitori, ce se zbenguiau sub soarele arzator sau se plimbau alene. Cand ne simt, au loc miscari, parca ferindu-se de privirile noastre. Ceva mai deparete, cand ajung pe malul despicaturii de desupra vaii Vistisoarei a Hornului Rasucit, de unde admiram lacul de pe fundul caldarii, un fragment al turmei o ia spre creasta muntelui. Stau linistit admirandu-le si vad desprinzandu-se din turma, un tap mandru si curajos, care se apropie de hornul pe a carui margine stateam. Vine pe malul ingust al acestuia, la nici 20m de mine, fara teama, se uita in ochii mei, linistit si coboara pe trepte doar de el inchipuite, in adancul hornului. Ultimul spectacol al Vaii Rele s-a treminat si ne continuam drumul insorit pe pantele Galasescului Mare. Cand ajungem deasupra caldarii Racorelelor, fuioare de ceata, din ce in ce mai dense, urca dibspre Ardeal, astupand frumusetea locurilor impietrite sub noi. Pana spre Fereastra Mare a Sambetei, mai apucam sa vedem creasta inalta dintre Fundul Bandei si Dara, dupa care intram in valul definitiv al cetii stravezii, cu care razele soarelui se lupta din greu.
Cand coboram spre cabana, o pala de vant dezgoleste pentru o clipa Coltul balacenilor. Il privim cu respect, dupa care ne continuam drumul, sub cerul din ce in ce mai involburat. Sfarsim la cabana un adevarat regal al unei zile de toamna pe crestel;e Fagarasului, amintiri pentru iarna ce vine.
Autor:Dinu Boghez
Localitatea:Ramnicu Valcea
Adaugat la:2008-07-31
FA?A SFÂNTULUI ILIE
Muntii:Fagaras
Descriere:Moto: Ascultam în copil?rie basmul
ce p?storul mi-l dep?na, sporindu-mi
negr?ita mea mirare lâng? focul de la stân?. / Lucian Blaga
Not?: traseul poate fi abordat venind din Avrig sau din Câineni pe valea Boia si urcând pe muchia Veme?aoiei.
Vis de tinere?e, pe când de pe cre?tetul Coziei, gândeam la un drum de peg?tur? spre creasta mun?ilor F?g?ra?. Plaiul prelung, de pe Fa?a Sfântului Ilie, din întinsa Tar? a Lovi?tei, mi-a inspirat în acea vreme, marcajul ce cobora de la cabana Cozia spre valea B?ia?ului, de unde mai departe b?nuiam c? poteca prelung? pe plaiul amintit, m? va condice vreodat? pe muchia zim?at? a Ciortei. Deabia în anii dinn urm?, am izbutit s? ajung pe aceste meleaguri, aflând pe aici locuri ce mi-au justificat visul atâta amar de vreme.
Pornim în noaptea unei zile ce se anun?a însorit?, c?tre Avrig, locul de unde aveam s? începem periplul nostru îndelung râvnit. În ce m? prive?te, aveam chiar avantajul c? nu urcasem în mun?ii F?g?ra?ului, niciodat? prim aceste locuri. Drumul pân? la Poiana Neam?ului, parc? mai anost, dar scurt pentru c? l-am f?cut cu un mijloc de transport, apoi cel prin p?durea de fag atât de frumoas? - acum pe aici drujba a f?cut un adev?rat dezastru - de-a lungul potecii ce urca repede c?tre cabana Bârcaciu, trece cu repeziciune. În prea frumoasa poian? de la caban?, într-o atmosfer? specific alpin?, cu primele mari în?l?imi ale Surului ?i Budislavului, suntem transpu?i repede în ambian?a marilor creste c?tre care ne îndrept?. O surt? pauz?, un ceai b?ut la repezeal?....?i la drum c?tre lacul Avrig. Travers?m pe sub abrupturi stâncoase p?durea de brad, succesiv v?ile Avrigelului, nu departe de stâna acelor locuri ?i ne îndrept?m în urcu? din ce în ce mai sus?inut, c?tre marile c?ld?ri glaciare, înso?i?i de marcajul cu punct albastru. Firele de ap? cristaline se adun? din toate p?r?ile, f?când pârâul Avrigelului din ce în ce mai puternic. Marile înîl?imi se apropie v?zând cu ochii. C?tre cetatea Ciortei, albastru cerului parc? ne d? aripi. Nusim?im prea mult mersul mersul ?erpuit prin c?ldarea inferioar?, dar urcu?ul c?tre c?u?ul lacului Avrig, devine pe nesim?ite destul de dur. Când ajungem sus, sub marele abrupt nordic al Ciortei, deasupra întinderii de ap? lini?tit? a lacului, trecuse de ora prânzului. Ne uit?m spre valea de unde începusem drumul în zorii zilei. Trecuser? pe nesim?ite 7 ore. Eram în preajma locurilor mult dorite, la care mai aveam înc? timp s? ne gândim. C?tre dup? amiaz?, coroni?e de cea?? bîntuie cre?tetul în?l?imilor Ciortei. Identific?m spre coada lacului, pe acolo
pe unde trece poteca de creast?, un mic vâlcel, mai mult fir de torent de prim?var?, despre care suntem convin?i c? ne scoate mai repede în creasta Ciortei, c?tre nord, scutind mult din drumul normal pe marcajul cu dung? ro?ie. Din Porti?a Avrigului, încep s? coboare cohorte de turi?ti. Unii doar trec, al?ii chiar r?mân aici, întinzându-?i corturile ?i când se las? seara, o colonie de petice colorate flutur? u?or în b?taia vântului de sear?. Adormim, în ce m? prive?te gândindu.m? la necunoscutul drumuli de a doua zi. Diminea?? zi f?r? nor, cu soarele ce-?i anun?? prezen?a din spatele peretelui de piatr?. La ora 7 începem s? urc?m a?a cum hot?râsem de cu sear?, pe vâlcelul stabilit.Urcu? greu, dar care se termin? în mai pu?in de 1 or?. Suntem sub vârful Gârbovei- 2188m-, pe o întindere montan? pres?rat? cu stânci. Admir?m marile în?l?imi dinspre Scara ?i pân? spre ?erbota, z?rim sclpind în b?taaia soarelui micu?ul refugiu din ?aua Sc?rii, dar crestele Negoiului ?i C?l?unului sunt înc? acoperite de ce?uri. Ne îndrept?m c?tre primul dintre abrupturile Ciortei, c?tre locuri prin care cu mul?i ani în urm?coborâsem aproape alergând. Identific?m brâne succesive care ne conduc spre cre?tetul abruptului, dar când ajungem la strunga ce ne desparte de acestea, socotim mai în?elept s? ocolim pe curba de nivel, ceva mai jos, c?ldarea de sub noi, cea a Sc?rii, în care un ciopor de capre negre se sbenguia spre deliciul nostru care le urm?ream. Coborîm pante înclinate, înierbate, c?tre limita greohoti?urilor br?zdate de h??a?ele turmelor ce ie?eau c?tre p??une, apoi urc?m brâne, pe care afl?m alte h??a?uri înalte ?i travers?m creasta c?tre cealalt? c?ldare, a C?ld?ru?ii. Tot pe brâne. Vizând traversarea crestei urm?toare. Deasupra noastr? seme?ia marilor abrupturi, parc?
atârn? desupra noastr?. Când înfrângem ultima creast?, ajungem parc? în locuri mai lin?tite. Avem de ales între a urca pe creast? ?i a ocoli pe sus c?ldarea, f?r? a ?ti ce ne a?teapt? acolo sau s? imagin?m un traseu pe o aproximativ curb? de nivel ?i s? urc?m apoi, traversând creasta din fa??. C?ldarea de sub noi avea ceva aprte, ce ne atr?gea privirile. Cascade împietrite, mici g?vane în care sclipesc ochirui de ap? încremenite ?i...un mic l?c?or. Era cel al lacului cu Avion - 2180m cf. Mun?ii Carpa?i nr 30 . Dup? spusele ciobanilor de prin acele locuri, aici ar fi c?zut un avion în timpul r?zboiului, plin cvu bani !. Sus pe parte c?ld?rii opuse nou?, turme de oi erau de mult ie?ite la p?scut. Travers?m c?ldarea, parc? mai u?or decât celelalte, g?sim un fel de horn ascendent ?i ie?im repede sus, sub vârful Boia Mare -2431m. Este ora 11 1/2. Oboseala dup? cele 4 1/2 ore de la plecare ?i încordarea unor treceri delicate, prezen?a ciobanilor de la care trebuie s? ob?inem informa?ii despre drumul în continuare, detremin? prima pauz? serioas?. Suntem sub vârful ?i mai sus, parc? numai de piatr?, ne spun ciobanii, se afl? vârful Guguleiul, alt? denumire a celui amitit maio sus. De la acesta în continuare, aveam s? aflu alt?dat?, urma o trecere delicat?, înaintea trecerii peste toate celelalte vârfuri ale crestei Ciortei. În dep?rtare, vizibilitate deplin? c?tre creasta calar?, pe care defileaz? vârfurile de le Budislavu c?tre Suru ?i mai departe, c?tre Turnu Ro?u. Într-o adâncitur?, cu un pic de p?dure în preajm?, apare Saua Apei Cump?nite, acolo unde cu ani în utm? petrecusem o minunat? noapte cu lun? plin?. Iar spre nord, panorama b?tut? de soare las? s? se vad? deplin siluetele Negoiului ?i C?l?unului, acum ie?ite din pâcl?. În fa?a lor, lama ascu?it? a Custurii S?r??ii ?i mai departe acoperi?ul ??rii, Moldoveanu ?i Vi?tea, privirile pierzându-se spre alte locuri, la fel de frumoase, sau poate ?i mai ?i....stârnind dorin?e ascunse. Câteva cuvinte schimbate cu ciobanii din Peri?ani, oarecari cuno?tin?e comune din alte peregrin?ri montane, apoi la drum. Dup? spusele lor nu piteam face, pân? jos, în Pripoare, acolo unde vroiam s? ajungem, mai mult de 5-6ore !!. Entuziasma?i chiar, mijim speran?a c? a doua zi vom fi în nstare s? urc?m ?i Cozia, împlinind astfel un vis frumos. Plec?m voinice?te la drum, trecem de Mâzgavu - 2318m-, apoi de Petriceaua-2181m-, sub acesta întâlnim o neverosimil? barier? de piatr?, zdren?uit? de vânturile ce ne taie calea -, de muntele Titescu-1958m- ?i de cele dou? vârfuri înalte ale Fe?ei Sntului Ilie - 2009m ?i 1950m . Sub primul din cele dou? vârfuri, g?sim izvor gâlgâitor ?i ne a?ez?m la mas?. Ne îng?duim oleac? de odihn?, aici pe întinsul marilor plaiuri alpine, ale acestei lungi creste f?g?r??ene. Prin prejm?, nu cu mult înaintea noastr?, pe întinsul plaiului, turme ba de vite, ba de oi ?i mai sus, aproape de creasta muntelui, o adev?rat? herghelie de cai, se profileaz? semea?? pe cerul albastru. Spre stânga, acolo unde încep s? apar? p?duri de brad, se adânce?te valea Topologului, de unde poteci frumoase ?i nicio dat? îndeajuns cunoscute, se ridic? spre crestele înalte ?i seme?e ale F?g?ra?ului. Continu?m drumul de coborîre, pe poteca aproape unic? ?i foarte clar?, care a?a cum ne spuseser? înc? de sus ciobanii, ducea numai spre valea B?ia?ului, spre satele unde sfâr?ea traseul nostru. Ne spuseser? tot ei, c? dis-de-diminea??, plecase spre vale, un cârd de oi, ale c?ror urme le întâlneam acum, peste tot. Pe nesim?ite, din vârful Leu, coborâ?ul devine mai rapid ?i când ajungem într-o ?a adânc?, la limita p?durii de brad, izbucnit? deodat? în fa?a noastr?, suntem la o important? schimbare de decor. P?r?sim aici plaiul montan, mai departe intrând în domeniul p?durilor nesfâr?ite, ce se întind pân? la satele din vale. G?sim aici o micu?? alc?tuire de lemn, h?r?zit? a fi troi??, înc? neterminat?. Asemenea alc?tuiri din lemn, g?sim de aici încolo multe, dar arareori vreuna terminat?. Este ora 15 ?i oamenii ?ntâlni?i aici, culeg?tori de mân?t?rci, ne asigur? c? în cel mult 3 ore ajungem în vale. Purcedem la drum, travers?m poieni, una din ele, prima, cu izvor în potec? ?i când ajungem la urm?toarea, o hait? de câini tind s? ne înconjoare. Ne scoate din încurc?tur? baciul stânei, cea din Z?noaga, care ne pofte?te la un castron de jinti??, bun? de s?-?i lingi degetele. Afl?m de la el, p?l?vr?gind ba de una, ba de alta, c? este din Bio?oara, sat cu multe valen?e turistice, înc? nefructificate ?i vestit pentru unele însemn?ri scriitorice?ti, publicate de mult. Ne g?sim repede cuno?tin?e ?i împrejur?ri comune, care mai dezleag? limbile. Fr?mânt? de zor brânz? de burduf, umplând cu ea un s?cule? m?ri?or. O arom? îmbietoare se ridic? din hârd?ul cu cu aluat g?lbior, din care umple de zor burdufelul. Nu-mi vine s? rabd ?i-i cer, de poft?, o f?râmitur?. Cât ne ofer? apoi, ne satur? pentru o zi întreag?, mai ales c? ispita fusese atât de mare, de parc? niciodat? nu mâncasem brânz? mai bun?. Câteva sfaturi pentru drum, îndrumarea c?tre drumeagul pe mai departe, pe versantul dinspre Topolog, adev?rat drum de care folsit ?i la scoaterea lemnelor din p?dure ?i ...din nou la drum. Str?batem poteca umbroas?, bradul dispare pe nesim?ite l?sând locul fagului, în calec apar alte poieni, unele scurte, altele lungi, dep??im o stân? c?ruzia câinii îi fac sim?it? preuen?a, apoi pe potec? apar dul?ii serio?i, h?m?itori ?i agresivi, de care ne scap? un pici de vreo 10 ani. Turma p?zit? de dul?i se strecoar? apoape fantomatic printre fagi, îndreptându-se sprea casa lor din muntele Cerbului. Alte sfaturi ?i aprecieri de timp pân? la locul sfâr?itului de drum. Apare în cale o poian? lung?, sucit? pe coasta muntelui ?i din nou coborârea prin p?dure. Un alt ochi de poian?, scurt, cu ruine de cas? pe dreapta, în care poteca parc? se pierde. O reg?sim sus aproape de cre?tetul culmii pe sub care mergem. Aproape imediat, o alt? poian?, mult mai sacurt?, cu stân?, despre care afl?m c? este cea din Poiana Lung?. Au mai trecut 2 ore ?i înc? nu am dat de cap?tul drumului.Dar îl sim?im aproape. drumul care acum este ravenat, coboar? accentuat ?i deodat? ajungem pe un adev?rat ima?, al satului ale c?rui case le vedem aproape noi. Numai c? în loc s? ie?im acolo unde vroiam, în s?tucul Ml?cenilor, am ajuns în cel din Podeni. F?r? prea mare importan??, o luasem cam la dreapta. Sat kung, risipit pe o uli?? îngust?, cu case pu?ine. Urmeaz? cel al Spinului ?i doar apoi intr?m în Peri?ani. Seara se las? peste casele satului. Suntem dup? 14 ore de mers ?i îngrijora?i c? înc? nu am g?sit loc de cort cu ap? în preajm?. În ultimul moment al zilei ce tocmai se sfâr?ea, g?sim locul c?utat lâng? o fântân?, în gr?dina unui din s?teni. Intimdem cortul ?i adormim zdrobi?i de oboseala unui drum lung, pe care arareori l-ai face, dar care ne-a purtat prin locuri inedite, de mare frumuse?e, cu momente unice în amintirile celor ce-l pot str?bate ?i desigur ?i al nostru.
A doua zi, pe o vreme le fel de frumoas? ca ?i pân? atunci, renun??m la Cozia, urm?m valea B?ia?ului, travers?m Oltul la Cornet, trecem de schit, ctitorie a boierului Mare? B?jescu din anul 1666 ?i când ajungem la gara din apropiere, nu ne r?mâne decât s? ne urc?m în tren ?i s? ne lu?m r?mas bun de la un F?g?ra? m?re? ca întotdeauna ?i pentru noi, absolut inedit. De pe fereastra vagonului mai arunc?m o ultim? privire c?tre creasta înalt? pe care fusesem ?i care se vedea pân? dincolo de 2000m. Regret?m poate c? nu mai urcasem pe Cozia, ceeeace ne-ar fi împlinit un vis, dar ?i a?a memoria va dep?na pe îndelete marile momente petrecute prin locuri atât de pu?in umblate. Ne dep?rt?m repede, locurile se estompeaz? în pâcla unei zile caniculare, amintirile încep s?-?i croiasc? loc stabil în sufletul fiec?ruia ?i parc? zgomotul ro?ilor de tren deap?n? refrenul unei alte aventuri montane, ppoate în preg?tire.
Vom reveni vreodat? pe aici ?. Parc? murisem un pic f?r? s? ?tim !.
Autor:Dinu Boghez
Localitatea:Ramnicu Valcea
Adaugat la:2008-07-07
DRUMURI SPRE MOLDOVEANU - POTECA ZBUCIUMATULUI
Muntii:Fagaras
Descriere:Moto: Se tot zbate îndr?zne?ul
?i s-azvârle.
?i mi-e team?
c-o s? d? cad? îndr?zne?ul. / Lucian Blaga
Cînd ajungem la cap?tul drumului forestier de pe Valea Rea, dup? cei aproape 40km, în care peisajul întâlnit în cale nu ne-a dat nicio cli? de r?gaz, în fa?? ne apar locuri de o neobi?nuit? frumuse?e. Impresionanta cosi?? a apelor înspumate, cascada V?ii Rele, ce coboar? prin stânci întunecate ?i abrupturile Budurilor pr?v?lite tocmai dinspre acoperi?ul Moldoveanului, ori de câte ori le-ai vedea, î?i daui senza?ia unor por?i bine ferecate, pe care deschizându-le p?trunzi într-o împ?r??ie mult râvnit?. ?i dac? treci podul c?tre stâna BVudurilor, peste apa pardosit? cu stânci de culoarea marmorei palatelor imperiale, venind din adâncul p?durilor de brad, apare despletit? pe întinsul stâncilor întunecate, cascada Zbuciumatului. M?car pentru frumuse?ea acesteia, împingi curiozitatea cunoa?eterii potecii ce se desf??oar? chiar de la cap?tul drumului de pe Valea Rea, în lungul acestui pârâu.
Înainte de a trece podul amintit, întoars? înapoia acestuia, prin p?durea de brad, urm?rit? pe întreg parcursul, mai în surdin? sau mai puternic, poteca urc? neab?tut, urm?rind cascade vijeloase, pân? c?tre sursa acestui pârâu, lacul cel mare al Galbenului ?i chiar mai departe c?tre acopri?ul ??rii, pe vârful Moldoveanului, la 2544m.
Incepem drumul cu entuziasmului unei zile superbe, cum arareori g?se?ti în F?g?ra?. Soare, dar diminea?a chiar r?coare, dup? canicula îndurat? în ora?, urc?m poteca, nou? pentru noi, foarte clar?, bine b?tut? de urcarea oilor, dar ?i de numeroase urme l?sate de bocanci de turi?ti. Cap?tul de jos al potecii, îl afl?m ?n imediata apropiere a sfâr?itului drumului forestier. La început urc?m în serpentine largi, apoi din ce în ce mai scurte, totul prin p?durea de brad, cu rare lumini?uri. Treptat p?durea se retrage ?i poteca se strecoar? prin ierburile plailui ce începe s? se iveasc?. Vizibil?, dar aten?ia ni trebuie s? sl?beasc? pentru urm?rirea ei. A trecut pe nesim?ite prima 1 1/2 or? de mers. Ne a?teptam ca aici, pe aceast? prim? treapt? glaciar? - circa 1950-2000m -, s? g?sim ceva din salba de lacuri. Nici vorb?. Intrigat fac o incursiune spre crestele din dreapta, f?r? succes, dar care-mi iau 1
or? de mers. Cam am?rât, m? întorc pe plai unde-mi l?sasem rucsacul ?i colegul de drume?ie ?i privesc oarecum resemnat spre creasta care închide valea, bogat ornat? cu jneap?n. În ghidul pe care-l aveam, pe undeva pe aici, trebuia s? se afle Fereastra galbenei. Oricum, de pe la îmceputul plaiului, avem o prim? priveli?te ampl? asupra crestei F?g?ra?ului, mai cu deosebire c?tre vârful G?l??escului Mare, în?l?at la orizont ca o veritabil? piramid?. Deodat? aflu ?n imediata apropiere, o momâie. Dac? este una, însemn? c? mai sunt ?i altele ?i c? pe aici trebuie s? fie continuarea potecii pe care o c?utam. Înaintez pe plai c?tre creasta circular? care ne înconjoar?, privesc mai bine apa ce str?bate vâlcelul de sub plai, g?sesc o nou? momâie ?i constat c? pârâul are îm partea superioar?, alt? cascad? tot a?a de frumoas? ca cea de jos ?i dup? ni?te steiuri, apare continuarea potecii. Deabia acum observ pe sub jnepeni, profilul unei poteci firave, care se îndreat? c?tre cascada înalt? care cred c? vine dinspre lacul c?utat. Vine ?i colegul de tur? ?i stabilim s? merg singur în continuare. Urc repede, urm?rind h??a?ul firav. Intru în jneap?n, pe dâra v?zut? de jos, apoi ntrec de cascada n?valnic?, traversez o muchie cu ?a, continui drumul spre creast?, pe sub stânc?riile din dreapta ?i...doedat? apare primul lac, din cele multe ale Galbenului. Lini?tit, ferit de vântul de creast?, alimentat de un ?uvoi ce vine dinspre Moldoveanu. Nu m? opresc aici ?i urc în continuare, pe un platou pres?rat cu stânci, dup? ce traversez alt fund de lac, mult mai mic, dar secat. Spre vale apare, împ?durit?, creasta Nisipuri. Domin? c?ldare glaciar?, Moldoveanu ?i Vi?tea pân? la care ne cred c? se face mai mult de 1 1/2or?. Privesc c?tre creasta Sc?ri?oarei, ce vine dinspre Mali?a, sperând în previziunea p?durarului întâlnit jos la bariera drumului forestier, c? la anul se va putea merge pe valea Cernatului ?i atunci... Ah !. Dac? nu a? fi pierdut ora aceea de c?ut?ri de mai jos, ce alerg?tur? f?ceam c?tre rful cel Mare. Spre nord, spre c?ldare unde ?tiam c? se afl? lacu Triunghiular, aflu trete pietroase, de parc? tot muntele are veni la vale. Pe una din ele, spre dreapta, aflu o înâcitur? de fiare, locul vreunui accident aviatic necunoscut mie. Pân? aici, din plai nu f?cusem mai mult de 3/4 or?. Când privesc c?tre G?l??escu Mare, alte orizonturi mi se deschid. Pârâul ce vine tocmai din lacurile V?ii Rele, se identrific? pân? sus de tot. Z?resc valae Bândie, risipit? c?tre creste înalte, cam de pe unde vârfurile Darei ?i Hârtopului încep s? coboare c?tre Brâul darei. Prilej de a.mi reaminti o frumoas? excursie din alte vremuri, pe cxare mi-o doresc ref?cut?. Cât mai cirând. M? odihnesc, admir înc? odat? frumuse?ea locurilor - parc? m? chiam? Moldoveanu - , dar încep calea întoars?, gândindu-m? la colegul l?sat jos. Ajung jos, la plaiul p?r?sit de curând, cam în 35 minute. St?m aproape 1 or? întin?i la soarele puternic, îmi dep?m impresiile ?i cu regretul c? tura trebuie totu?i s? se sfâr?easc?, începem coborârea. Nu dureaz? mai mult de 3/4 or? pân? la cap?tul drumului forestier p?r?sit diminea?a. Aici o veritabil? surpriz?. Întâlnim pe mul?i din componen?ii unei tanere studen?e?ti, mai mult de 100 de in?i, veni?i din centre universitare din toat? ?ara, poposi?i în poiana de la Nisipuri, pe lâng? vechiul refugiu, din ce în ce mai p?r?ginit. Scimb?mn impresii despre locurile v?zute sau despre detalii ale traseelor posibile din acest loc. Pe drumul de întoarcere întîlnim p?durarul acestor locuri, de la care ob?inem l?muririle necesare pentru ascensiunea spre Brâul Darei, pe acolo pe unde locurile s-au schimbat atâta încât nu mai pot fi recunoscute. Vechea punte de la Balta Pojarnei a disp?rut odat? cu p?durea ?i nimic nu mai seam?n? cu lini?tita p?dure de brad de pe malul pe care ajungeai trecând puntea firav?.
La întoarcere, pe nesim?ite, drumul forestier ia sfâr?it, începe asfaltuzl ?i odat? cu el ?i c?ldura insuportabil?, de car câteva ore uitasem. Pe drumul spre Domne?ti ?i apoi c?tre cas?, schimb?m impresii despre tura f?cut?, mai ales c? o considerasem la un moment dat chiar ratat?, gândim altele, poate cu acela? concurs al timpuli frumos, din care oricum, s? fac? parte ?i teribilul Brâu al Darei.
Autor:Dinu Boghez
Localitatea:Ramnicu Valcea
Adaugat la:2008-07-07
C?L?TOR SUB LUMINA CERULUI ALBASTRU
Muntii:Fagaras
Descriere:Moto: Parc? a? vrea s? curg prin porii
Unei alte lumi, / Marin Sorescu
Dup? vara asta din cale afar? de rea pentru plimb?ri montane, zilele frumoase de început de septembrie au n?v?lit peste noi. F?g?ra?ul era numai bun de-o plmbare pe creste înalte. A?a c? ne-am propus un ntraseu ce începea din Câineni, urca în ?aua Apei Cump?nite cobora la lacul Budislavului ?i sfâr?ea pe muchia Veme?oaiei. Urc?m pe valea Satului, monoton? doare pentru c? pe aici9 urcasem de multe ori, alminteri frum,oas? ca întotdeauna. Cascada apei, stânc?riile pe lâng? care trecem, drumul forestier intrat mult în munte ?i reamenajat de curând, fac ca timpul scurs de-a lungul v?ii, s? teac? repede. Tot repede s-au dus ?i serpentinele c?tre ?aua Ciungi ?i iat?-ne în drumul ,,Parporgescu ", pe poteca ce urc? spre creasta muntelui. Aici în ?a, apar primele priveli?ti c?tre muchia Veme?oaiei, cea care ne va fi drum de întors. O privim cvu nesa?ul cu care o privisem ?i întâia oar?, atunci când ne
avântasem pe c?r?ri necunoscute, b?nuind doar marile sale frumuse?i. Valea adânc? a Boii Mici, apropierea marilor vârfuri, cele ale Surului, Budislavului ?i clean?urile Ciortei, fac timpul s? zboare ?i nici nu ?tim cum am ajuns la bordeiul ciob?nesc de sub ?aua Apei Cump?nite. Ne ad?postisem acolo de multe ori ?i de fiecare dat? lini?tea locurilor, ?uieratul u?or al vântului - atunci când nu se n?pustea cu furie parc? -, apropierea crestei ale c?ror stânc?rii ad?posteau bordeiul, totul era ca'n ziua dintâ. Cu cetina a?ternut? pe jos, cu focul f?cut afar? ?i imaginea mun?ilor C?op?ânii ?i Parângului în fa??, ne preg?tim de culcare. Plec?m a doua zi diminea?a pe timp senin, f?r? pic de nor. Pân? a nu ajunge în creast?, vântul a b?tut cu putere, ba chiar ?i sus, nu ne-a sl?bit deloc. Pe p?mânt bruma groas? cam albise muntele ?i primele semne de înghe? ap?ruser?. Doar c?tre ?aua Szrului
vântul a mai sl?bit ?i p?mântul a început s? se dezghe?e. Am traversat izvoarele Surului, ?uvi?e argintii în lumina soarelui ?i am ajuns pe poteca ce urca Budislavul. Soarele nu ajunsese pe aici. Locurile ar?tau ca într-un început de iarn? ?i frigul ne-a înso?it pân? am dat peste muchia primului vârf înalt al F?g?ra?ului.Trecuser? vreo 3 orede când p?r?sisem bordeiul de la Apa Cump?nit?. Când am început s? coborâm Budislavul, am avut în fa?? peisajul magnific al Ciortei. A?a cum era, ? întunecat pojghi?a brumei c?zute peste munte, înc? întunecat, cu razele soarelui trecându-i pe deasupra, v?zut de la noi, de pe plaiul însorit, spectacolul F?g?ra?ului era deplin. C?tre infinitul mun?ilor, profilul Negoiului ?i C?l?unului, ba chiar ?i al Vân?toarei lui Buteanu, complectau spectacolul. Am coborît u?or pân? c?tre oglinda lacului Budislavu, urm?rind poteci ciob?ne?ti ?i când am ajuns
lâng? el, soarele sc?lda întreaga c?ldare. Am poposit pe stânca cea mare de lâng? el, ac?o am luat masa de prânz ?i am f?cut primul mare popas. Întinsul lacului începea s? oglindeasc? marile abvrupturi din preajm?. Erau aici locuri ?i peisaje bine cunoscute, dar întotdeauna altele. Nu puteam z?bovi mult, aveam în fa?? drum lung. Coborârea pe muchia Veme?oaiei era înc? departe. valea Budislavului, c?reia trebuia s?-i coborâm treapta glaciar?, se pierdea undeva în adâncul p?durii. Pe versantul stâncos al Grohoti?ului, se z?rea, s?pat? în el, poteca ciob?neacs? ce trebuia s? o urm?m. A trebuit s? coborâm pân? în adâncul v?ii, acolo unde începea s? mijeasc? p?durea, ca s? putem prinde poteca ce ne ducea din nou spre creast?. Pân? a nu începe s? urc?m din nou pe poteca de coast?, undeva spre firul tumultos al Budislavului, o mioar? stingher?, r?t?cit? de turme care acum era departe, se tot
uita dup? noi. Am încercat s? o prindem, crezând c? o putem duce spre vale, dar nu s-a l?sat ?i pân? la urm? am p?r?sit-o cu gândul ce ne-a urm?rit mult? vreme, la ce s-o fi ales de biata f?ptur?. Am str?b?tut stânc?rii, am traversat pâraie zgomotoase ce coborau de undeva de sus, am trecut prin strunga înalt? ce ne desp?r?ea de plai ?i am ajuns urmând h??a?ul, pân? în ?aua Poetrii T?iate. Era soare ?i c?ldura îmbia la odihn?. Pa?ii ne-au purtat c?tre alte meleaguri însorite. Vârfuri stâncoase se i?eau peste creste. Capul gemenilor - 2395m -, înaltul Grohoti?ului - 2395m -, peste care dominau vârfurile Ciortei ?i mai ales ?uguiul Boia Mare - 2431m -, c?ruia uneori ciobanii îi spun Guguleiul, compelctau un peisaj selenar. Noi îns? trebuia s? urm?m plaiul întins, punctat cu vârfuri pa?nice, adeseori cu stânci pe cre?tetul lor, ce urmau creasta veme?oaiei. Am ocolit vârful Piatra T?iat?, am
dep??it ?aua Galbena - 2141m -, acolo unde la loc verde se cuib?rea o ,,fântâni?? "?i ne-am înscris pe sub creasta dominat? de vârfurile Galbena ?i Veme?oaia - 2175m, 2090m ?i 2057m - pe versantul sudic. Drumul u?or acum, pe timp frumos cu soare mult, pare îns? imposibil pe vreme de cea??. Am ajuns în marea ruptur? dinaintea Olanului - 1764m -, de unde privirile se îndreapt? spre locurile prin care trecusem. Mai cu deosebire repezi?ul Micl?u?ului, arat? cât de n?praznice sunt avalan?ele ce-i bâtuie coastele. Budislavul ?i Surul ?i marile ?ancuri ale Ciortei, par undeva departe, acum când ne îndrept?m c?tre poalele muntelui. Urc?m din grei c?tre vârful Olanului, la 1944m, la stâncile ce domin? locul. Mai apoi ajungem la alte stânc?rii, cele care sunt denumite de localnici ,,Copii lui Mircioiu "-1807m. De aici începe coborârea accentuat? c?tre locurile dominate de stânele celor din Câineni. Doar o
creast? secundar?, ce tinde s? ne p?c?leasc?,o ia spre dreapta. Noi coborîm pe poteca cu f?ga? adânc. Ajungem la stâna Izvorul iepii, ascuns? între brazi. Lâng? ea cele ?apte Izvoare, ce ?â?nesc din stânc?. Coborâm mereu ?i curând ajungem la stâna Pro?ap -1530m -, a?ezat? pe un t?p?an verde. De la ea în jos, o ruptur? adânc?, ne duce la alt? stân?, cea din Rebegei, în ?aua cu acela? nume - 1437m. Aici înopt?m. Trecuser? 11 ore de când plecasem din bordeiul de la Apa Cump?nit?. Avem timp s? ne preg?tim odihna în stân?. Apoi afar? asist?m la spectacolul apusului. Soarele dispare la orizont în luminile fl?c?rilor cere?ti. A doua zi coborâm spre valea Boia Mic?. Ne ghid?m dup? copacul singuratec de sub stân?, de ubde poteca ce coboar? brutal pe muchia Tâmpului, ne conduce pân? în vale, în ceva mai mult de 1 or?. Drumul pe Boia Mic?, pe la cabana de la confluen?a cu râul Boia Mare ?i
înc? vreo 8 km pân? în Câineni, trec repede, mai ales c? pe drum, din dreptul uneia din hidrocentrale, o ma?in? ne ia din picioare o bun? bucat? de drum. Suntem la sfâr?itul unei excursii lungi, prin locuri deosebite ale F?g?ra?ului, pe unde norocul unei zile cu cer albastru, nu ne-a p?r?îsit nicio clip?.
Autor:Dinu Boghez
Localitatea:Ramnicu Valcea
Adaugat la:2008-06-18
UN DRUM PE VIRFUL CINDRELULUI
Muntii:Cibin
Descriere:Moto: A luat soarele de sus si-l tine in pahar,
Cu apele lui verzi, cu muntii lui de var. / Zaharia Stancu
Nu era acumprima oara cind urcam Cindrelul. Ii strabatusem potecile fie venind dinspre Oasa, fie din valea Sadului sau coborind din Saua Steflestilor a muntilor Lotrului. De fiecare data gasisem locuri minunate si traisem intimplari deosebite. Dorisem sa urcam iarna, gindind ca refugiul Cinaia ne va oferi adapostul necesar. Nu izbutisem. Acum insa pornisem hotariti sa-i urcam poteca crestei. In Paltinis am ajuns dimineata, cam pe la ora 8. Am pornit catre Poiana Gaujoara. Cind am trecut de piriul Danesii, poteca larga, adevarata alee de parc strajuita de brazi, era strapunsa de de primele raze de soare care luminau padurea. Am ajuns repede la plaiul alpin al Gaujoarei, de unde am mvazut prima oara departatul virf Cindrelului si caldarea Jujbei de la poalele sale. Acolo trebuia sa ajungem si tare mult era pina acolo !.Apoi am strabatut poteca pardosita cu lespezi multe, de sub virful Batrinei si am coborit inn saua cu acelasi nume. Acolo, imi aduceam aminte, ar fi trebuit sa gasesc izvoare amenajate. Am gasit doar izvoarele, multe, de la care ne-am luat apa pentru tot restul drumului. Din Poiana Gaujoarei dar si de aici, am avut primele prive;isti catre virful Balindrului si Balindrutului, cele care alcatuesc o frumoasa creasta alpina din muntii Lotrului. Am strabatut lunga sa a Batrinei in care ne aflam si am inceput primul urcus serioas, cel al Besineului. Am trecut pe sub virful Rozdesti si am coborit in nSaua Serbanei, acolo unde am intilnit poteca ce ducea la refugiul Cinaia. Pe acolo doream sa ne intoarcem. Pina aici, de cind plecasem din Paltinis, trecusera 3 ore. Caldura ajunsese pe creasta muntelui si moleseala incepuse sa ma cuprinda. Ma zorea fiica mea din urma si asa am inceput sa urcam coasta Niculestilor. Au urmat cele doua virfuri ale Cinaiei si cind le-am coborit, am ajuns la ramificatia ce ducea pe alta cale, catre acelasi refugiu. In fata noastra statea doar imensa caldare a Jujbei si platoul virfului cel mare, catre care am inceput sa ne indreptam. Doar putin am urcat si si avertizati de placutele care semnalizau rezervatia Iezerelor Cindrelului, ne-am abatut catre Iezerul cel Mare. Asezati pe marginea caldarii care-l adapostea, am mprivit cu nesat aceasta adevarata minune a acestor munti. Era lacul ascuns in adincul caldarii si luase culoarea versantilor acoperiti de jneapanul neatins de mina omului si de pajistile de unn verde aproape primavaratec. Culoarea apei parca fusese vopsita de curind si malurile alpine accentuau coloritul, aproape neverosimil. Multa vreme am stat pe plai, deasupra lacului, uneori asteptind sa treaca norii si lumina soarelui sa ne fie aproape si lacul luminat, cit sa facem fotografii frumoase. Apoi intr-un tirziu ne-am gindit ca mai aveam de urcat si Cindrelul si cu greu ne-am desprins din aceste locuri minunate. Pe virf am ajuns la ora 3pm si platoul virfului, inconjurat de stinci, cu privelisti largfi catre Cristesti si Steflesti, inaltimile cele mari ale Lotrului si catre cea a Patrului sin Surean, ne-a icintat deopotriva. La Iezerul cel Mic n-am mai ajuns. Trebuia sa coborim si sa ajungem la refugiul Cinaia, unde planuisem sa intindem cortul. Am ajuns repede in prima sa, de unde pe curba de nivel am ocolit primul virf, pe care altfel trebuia sa-l urcam. Aveam ochii atintiti spre muntii Lotrului, atit de dragi si deopotriva cunoscuti noua. Acum vedeam si virfurile Negovanului si pe cel al Clabucetului si privirile se pierdeau catre cel al Sterpului si Floarei.
Ne atinsesem scopul. Fusesem la cota cea mai inalta a Cindrelului,avusesem avusesem o minunata priveliste catre ale muntilor Lotrului, catre Surean, vazusem inaltimile din ce in ce mai joase ale podisului transilvan si mai ales ne luminasem privirile cu minunata oglinda a Iezerului Mare. Nu ne mai raminea decit intoarcerea spre casa. Mai aveam inca destul pina atunci. Apoi in sa, de unde drumul spre refugiul Cinaia o lua la drea[ta, am mai sovait o clipa, gindindu-ne daca sa facem abaterea sau sa urmam drumul parcusr la urcare. Am luat-o spre Cinaia, unde am ajuns cam intr-o 1/2ora. Tufe de jneapan aruncate pe coasta muntelui, afinisuri cit cuprinde, citeva vorbe scjimbate cu ciobanul turmei care ne-a intimpinat si privelisti catre valea Sadului pina spre oglinda lacului de la Gitul Berbecului. Mai ajunsesera citiva turisti la refugiu, care se indeletniceau cu stingerea unui foc mocnit din scorbura unui brad. Cam cu totii deabia ajunsesem, iar ciobanul intilnit in cale de acolo venea si doar el putea sa se fi jucat cu focul !.Am intrat de curiozitate in refugiu, sa-i vedem starea. Erau si camere inchise, dar cele pe care le-am vazut, nu imbiau deloc la o inoptare acolo. Citava vreme ne-am odihnit in poiana de linga refugiu, sfatuindu-ne daca sa intindem cortul sau ba. Apoi am pornit catre Saua Serbaneilor. Cind am ajuns acolo vremea se racise apreciabil, atita incit ne-am scos manusile si pufoaicele si daca tot le aveam in rucsac, le-am intrebuintat. Si pina dincolo de Poiana Gaujoarei n-am simtit nevoia sa renuntam la ele. Coborirea pe adevarata alee spre Paltinis de unde plecasem dimineata, ne-a incintat cu lumina apusului. Soarele asfintea pe un cer absolut senin si capatase culori ceresti, de la galbenul discret pina la rosul focului. Parasisem Paltinisul la ora 8 dimineata si acum eram de-a binelea obositi. Am dormit bine, doboriti de oboseala, fara sa ne mai gindim la infernul caldurilor din
orasele civilizate spre care ne indrepta. Coborirea la Sibiu si apoi acas a fost rapida si deabia am avut timp sa ne dam seama de intensitatea caniculei in care intram. De la frigul cu manusi si pufoaice, la cele peste 30°. Fusese o excursie scurta, de unde ne intorceam acas cvu privelistile unice ale acestui munte.
